Alpinism și schi
Mammoth Mountain, California, are cea mai fiabilă zăpadă din lume
Cine a publicat acest clasament de fiabilitate a zăpezii? În noiembrie, premiiile lumii pentru schi au fost anunțate, dar doar câteva stațiuni din America de Nord au fost menționate. Acum a apărut…

Cine a publicat acest clasament de fiabilitate a zăpezii?
În noiembrie, premiiile lumii pentru schi au fost anunțate, dar doar câteva stațiuni din America de Nord au fost menționate.
Acum a apărut un alt clasament, care nu evaluează cele mai bune stațiuni, ci ceva ce poate conta mai mult pentru schiorii pasionați: care au zăpadă cea mai fiabilă.
Clasamentul vine de la Inghams, companie britanică care vinde pachete de călătorii de schi din 1934. Au evaluat „zăpada fiabilă” — nu doar câtă zăpadă primește o stațiune, ci cât de predictibil rămân lifturile și pisterile deschise de o sezon la altul — la stațiuni și regiuni importante, folosind date istorice, nu reputație.
Stațiunea pe primul loc nu e în Alpi. Nici în Colorado sau în Munții Stâncoase. Distincția revine stațiunii Mammoth Mountain din California, care a obținut 93.9 din 100 la ce compania numește „Scor de Schi Fiabil”.
De ce multe liste „cele mai bune” sunt prea simplificate?
Stațiunea Niseko United din Japonia a ocupat locul al doilea. Poate fi că zăpada e mai fiabilă decât în alte locuri. Cum funcționează clasamentul
Multe liste „cele mai bune” de stațiuni de schi se bazează pe o singură măsură, de exemplu câtă zăpadă primește o stațiune în medie sau câți oameni o votează online. Dar procesul Inghams e mai complex: au evaluat 133 stațiuni și regiuni pe cinci factori ponderați, apoi au mediat pentru a obține un scor din 100.
Cea mai mare pondere (35%) a fost bazată pe „funcționarea muntelui”, adică procentul mediu de lifturi și pisteri deschise în sezonul de vârf. Suficiența zăpezii, definită ca procentul de zile din sezonul principal cu cel puțin 30 centimetri (aproximativ o picior) la bază, a contat încă 25%.
Restul scorului a răsplătit consistența de o sezon la altul (20%); protecția în cazuri extreme, adică cât de mult se deteriorează condițiile într-o stațiune în cel mai rău sezon comparativ cu unul tipic (12%); și adâncimea medie a stratului de zăpadă pe munte, unde mai adânc înseamnă scor mai mare (8%).
Cercetătorii au folosit șapte ierni de date, din 2017/18 până la 2025/26 (eliminand cele două sezoane afectate de COVID), și au definit sezonul de vârf ca fiind între 5 ianuarie și 20 martie.
Sursa: Matador Network




